Trezeste-te, ridica-te, incet respira, du-te la munca, munceste 12 ore, transpira, e o lume senila, prea plina de oameni ca tine care ar face orice pentru putere, pai atunci trageti de fiare. Mi se pare mie sau chiar seamana a comedie cand totul e lipsit de orice fel de strategie, ca-n puscarie nimic nu mai mai sperie, si mor am dintii stransi, privirea rece pentru ca aveti sufletul gol, nu mai exista sentimente ci doar false zambete si cantece, nu mai exista oameni ci doar diaboli in pantece, nu exista regrete decat pietenatii analfabete, nu mai exista cornete, decat berete, lunete si baionete. Prea mici intr-o lume mare suntem, prea multe vrem, si nu putem sa aveam, degeaba ne ferim, cu mana intinsa tot cersim, ce vad ce simt, tot ce ating ma umple de venin si ma doboara ca un robinet luat in dinti din plin. Privesc in urma mea, vad oameni razand, lacrimile sunt parca spulberate de vant, cand plang ma rog la dumnezeu mereu si-l intreb oare nu vezi ce vad si eu ?Traieste daca poti lipsit de sperante e riscant ca o ruleta ruseasca jucata cu 6 gloante, mi se taie respiratia, incep sa obosesc sa va vorbesc despre ce vad in jurul meu mai bine orbesc. Diferentele sociale, materiala creaza antipatie, nu-i nici un pas in viata de la extaz la agonie, ne pierdem intr-un ocean plin de rechini si fierbem, oricum in lupta noastra cu destinul pierdem. Iti intra in oase teama si fara sa-ti dai seama devi la fel ca ceilalti oameni fara suflet inca vii, clacati in picioare ca niste animala frumosul si transformati totu in ploaie declansand atatea razboaie, se intuneca totul, vine potopul dar nu ma sperie am vazut atatea razboai; victime 11 septembrie. Inchid ochii, nu-mi curg lacrimi, ce-ar mai fi de spus cand tot noi oameni fara suflet l-am crucificat pe isus. Privesc in urma mea, vad oameni razand, lacrimile sunt parca spulberate de vant, cand plang ma rog la dumnezeu mereu si-l intreb oare nu vezi ce vad si eu ?