Dupa Romania ar trebui sa plingem cu totii, pentru ca acolo ne-am nascut, si orice am face si oriunde am ajunge nu vom inceta niciodata sa fim romani. Am fost romani chiar inainte de-a capata un nume, si daca cineva acum m-ar boteza sau m-ar striga altfel, cu siguranta n-as reactiona, as fi straina de rezonanta si identitatea lui. Asa cum Petre Tutea spunea cu o candoare naucitoare :”Sint roman, si ca roman ma consider buricul pamintului. Ca de n-as fi fost roman, n-as fi fost nimic altceva….”. Pot fi motive sau conjucturi care ne-au determinat alegerea de a pleca din tara, la fel cum sint motive de nemultumire ulterioara. Dupa cum nu intotdeauna motivele de plecare au fost pur materiale, tot asa nemultumirile ulterioare nu deriva neaparat din frustrari sau impotenta, pot fi pur si simplu incompatibilitati structurale sau culturale. Canada este o tara care ofera un anumit confort, pe credit. Statistics Canada spune ca orice canadian este dator in medie 28.000 CND / an. Este o suma care depaseste venitul mediu net; cine poate trai confortabil (psihic) cu gindul asta, spune ca e bine, ca are casa, masina si cuptor cu microunde. De fapt nu le are, pe cind vor fi intr-adevar ale lui, ele se vor fi platit cam de 3 ori pretul lor si se vor fi stricat sau degradat de mult.

Daca spun ca sistemul de invatamint este sub orice critica si copii (si numai ei) aproape ca nu stiu sa scrie, mi se raspunde imediat ca aici am putut sa-mi iau casa si masina. Daca spun ca astept de un an o programare la specialist, mi se raspunde ca acasa trebuia sa dau spaga. Stiti ce? Preferam cu spaga si sa merg a doua zi la doctor, nu peste un an.