Romania nu mai exista pentru noi decat in numerele de telefon pastrate in agenda veche cu care am venit aici. O rasfoim din cand in cand si citim numele uitate ale vechilor prieteni si cunoscuti si uneori revedem amintiri placute cu acestia. Sunam acasa o data pe saptamana sa vorbim cu parintii nostrii si acestea sunt singurele momente in care avem impresia ca timpul a stat in loc si ca de fapt nimic nu s-a intamplat. Vocea mamei ne teleporteaza parca in lumea copilariei si adolescentei noastre. Ne aducem aminte atunci toate sacrificiile pe care ei le-au facut pentru ca noi sa ajungem aici. Sunt batrani si nu mai au puterea de a se lupta cu viata. Pentru ei, noi suntem cea mai mare realizare. Traiesc prin noi si pentru noi. Nu este zi in care sa nu se uite la fotografiile trimise de noi. Se intalnesc cu neamurile si vecinii si le povestesc despre noi si se falesc cu pozele copiilor. Se simt bine atunci cand lumea ii invidiaza pentru ceea ce au realizat copii lor. Vorbesc cu noi la telefon si sunt fericiti repetandu-ne intr-una ca totul este bine, ca sunt sanatosi si ca nu au nevoie de nimic. Chiar daca au probleme, nu ne spun noua nimic pentru ca nu vor sa ne mai amarasca si pe noi cu problemele lor. Inchid telefonul si raman din nou singuri, singuri, singuri. Noi nu vom stii niciodata nimic despre lacrimile lor. In fiecare seara inainte de a adormi parintii nostrii se roaga la iconita din coltul casei pentru noi. Plang in intuneric, iar apoi, a doua zi iau viata de la capat. Au inceput sa inteleaga cam cate parale face fiecare din cei care conduc acum tara. Stau la televizor ore in sir spunandu-si in sinea lor: “Fir-ar mama lor a dracului de hoti. Toti sunt niste hoti.” Dar nu pot face nimic. Nu mai au putere sa spuna nimic si se gandesc ca atat timp cat copiii lor sunt bine le va fi si lor bine. Obrajii lor sunt batatoriti de palmele primite de-a lungul anilor de la toti hotii si analfabetii care au condus Romania atata amar de vreme. Sunt obisnuiti cu greul si nimic nu-i mai poate surprinde. Nu mai asteapta mare lucru de la viata si se roaga zi si noapte sa aiba zile pentru a-si mai vedea nepotii mari. Daca mergi in Romania in ziua de azi vei vedea o noua generatie de adolescenti. cu calculatoare, internet, haine de ultima moda si viata mondena extrem de palpitanta. Pe strada uneori ii poti vedea insotiti de parinti. Mici de statura si cocosati de greutatile vremii, incearca sa tina pasul cu copiii lor de care sunt atat de mandri. Insa acestia sunt de multe ori jenati de batraneii care alearga in spatele lor cu haine ponosite si pantofi scalciati cumparati la second hand. Batraneii si-au cheltuit pensiile pentru a le cumpara copiilor haine ultimul racnet. Dar ce te faci daca tinerelul se intalneste cu o colega “beton” de la el din liceu, si fata va da cu ochii de batranica cu batic si batranelul cu basca. Adevarata catastrofa. Pentru a preintampina o situatie ca asta, prefera sa mearga la cativa pasi in fata parintilor pentru a nu-si strica imaginea de “baiat de baiat”.