Trecem oceanul visand. Plini de speranta alergam dupa primul job. Il gasim. Avem bani. Dupa aceea vrem o masina scumpa. O cumparam. Apoi concedii in Hawaii. Le avem. Urmeaza sa impartim cu prietenii si familia cele realizate. Ne uitam in jur: NIMENI. Intre timp, le plangem de mila celor ramasi acasa. Ei sunt saraci. Nu au casa si nici in masina. Nici Hawaii. prin urmare se strang 10-15 de sarbatori, pun pe masa ce poate fiecare, se saruta si isi ureaza numai bine. Injura guvernul si pe noi ca avem dolari. Ei traiesc. Noi ne trezim intr-o dimineata si ne privim in oglinda. Am trait. DEGEABA. Ceausescu comanda filme cu imigranti plini de dolari si nefericiti. Noi credeam ca ne pacaleste. Ne-am pacalit singuri. Cati vom fi de Anul Nou in 2004 inconjurati de “comunitari” si de fapt atat de singuri… Sufletul l-am lasat peste ocean.